Chinese – English – French – German – Japanese – Romanian – Spanish – Vietnamese
„Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim; pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care învie morţii.” (2 Corinteni 1:9)
Un eveniment din anii mei de vârstă preșcolară a avut un impact asupra mea. Ca urmare a unui eveniment plăcut, natural, am avut o realizare că într-un fel am vrut sa fiu cu Dumnezeu, sfinții Lui și îngerii din Ceruri. Dar, de asemenea, am realizat că, pentru a ajunge acolo, trebuia să mor. Intrarea mea în Ceruri m-ar fi costat tot ceea ce aveam mai drag, părinții mei, chiar viața mea.
Mi s-a spus că în unele, dacă nu toate, armate, oamenii sunt pregătiți sau antrenați să moară. Am auzit motivatori spunând aceasta pentru a avea succes, unul trebuie să se apropie de un obstacol sau o provocare cu această stare de spirit: „Am de gând să fac aceasta, chiar dacă mă omoară, și probabil mă va omorî.”
Era datoria lui solemnă să plătească prețul suprem.
În urmă cu două mii de ani, Iisus Cristos a venit pe pământ pentru un singur scop. Acesta nu a fost acela de a predica. Nu a fost pentru a începe o religie. Nu a fost pentru a ajuta pe cei săraci. Nu a fost pentru a fi un exemplu frumos. El a venit să facă voia Tatălui Său. Care a fost voia Tatălui? Acesta a fost ca Fiul Său trebuia să Își dea viața pentru toți oamenii. Isus Cristos a venit să moară. Nu era o chestiune de probabilitate. Nu a fost nici o altă opțiune. Dumnezeu a predeterminat:
„ A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29)
„pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege. Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea.” (Faptele Apostolilor 2:23-24)
Dacă El a vindecat pe fiecare, a furnizat fiecărei persoane sărace, a efectuat orice mare minune posibilă și a afișat un mare exemplu de trai a vieții, dar nu ar fi murit, noi am fi fără speranță. Numai prin moartea Sa, noi avem speranță de răscumpărare și restaurare la armonie cu Dumnezeu. Datoria noastră față de Dumnezeu a fost prea mare pentru noi ca să o plătim, atât de mare încât nu am putut plăti orice parte fracționată a acesteia. Sângele Lui a fost atât de prețios încât El a putut plăti pentru toate acestea.
Așa precum s-a profețit în Sfânta Scriptură cu secole și milenii înainte, acesta a fost chemarea Lui, Lucrul Lui, datoria Lui solemnă de a plăti prețul suprem. El a venit și El a plătit-o în întregime. Pe cruce, El s-a referit la marea Sa misiune, spunând: „S-a sfârșit.”
În trei zile, El Însuși a înviat din morți, așa cum A profețit că Va face. Nimic nu-L putea împiedica, nici evreii, nici armata romană, nici puterile iadului și nici moartea în sine. Prin Învierea Sa din morți:
„A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.” (Coloseni 2:15)
El a biruit pe toate. După înviere, El a putut să declare:
„Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.” (Matei 28:18)
Moartea trebuie să vină; nu este moarte, nu este victorie.
După înălțarea Sa la Cer, El a declarat:
„Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Cel Viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.” (Apocalipsa 1:17-18)
Lui, Tatăl a spus:
„Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.” (Psalmul 110:1)
Toți cei care au luat crucea și au urmat Domnul și Mântuitorul lor înviat, până la sfârșit, au ajuns să cunoască puterea învierii Lui. Ei au învățat din experiență că, nu există nici o victorie fără moarte. Moartea trebuie să vină; nu este moarte, nu este nici victorie. Nu există nici o altă cale. Într-adevăr, un creștin adevărat este reprezentarea adevărului prin însăși existența lui sau a ei.
„Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.” (Ioan 12:24)
Numai cei care-L iubesc cu adevărat își vor pierde viața pentru El. El nu așteaptă nimic mai puțin:
„Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică. Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.” (Ioan 12:25-26)
Pentru a te numi creștin înseamnă să mori.
Slujitorul Său credincios Pavel a făcut apel și a evidențiat responsabilitatea creștinului autentic foarte clar:
„Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” (Romani 12:1-2)
A duce sau a lua crucea nu este considerat un lucru excepțional. Nu este doar datoria misionarilor creștini, cum ar fi apostolii sau pastorii. Aceasta nu este o opțiune pentru cei care iar Numele lui Isus Cristos (numindu-se creștini sau evrei spirituali). Într-adevăr, pentru a te numi creștin înseamnă a muri. Un creștin este acel care continuă viața lui Isus Cristos pe pământ. Pavel a fost stabilit de Dumnezeu ca să urmeze, chiar dacă el a urmat pe Cristos. El a spus:
„Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica.” (Coloseni 1:24)
El m-a dus la Golgota.
Numai pedeapsa cu moartea va fi suficientă pentru Dumnezeu, și va ieși biruitoare cu El. Tuturor credincioșilor, Pavel a spus:
„Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.” (Filipeni 2:5-8)
Când am crezut pentru prima dată în anul 1973, aceste versete pe care le-am citat mai sus au venit la mine în aceeași deschidere, împreună cu cele pe care le voi cita mai jos. M-am uitat în jur și am văzut pe toată lumea jucându-se de-a biserica, complăcându-se în religie, savurând în lucrări și doctrină, și adoptând profesia creștinismului ca un lucru bun, util și chiar plăcut de a face. Pentru mulți, aceasta era un lucru social, fel de mult ca și orice altceva.
M-am întrebat dacăei nu vedeau, auzeau și simțeau acel răbdător, dar urgent, remorcher la inimă, care deseori mă aducea la lacrimi. Știam că am fost chemat la moarte, dar ei nu știau. De ce ei nu știau? Dumnezeu nu lucra cu ei. El avea de-a face cu mine. El m-a dus la Golgota.
Dacă era să fiu a Lui, atunci nu mai eram a lumii sau chiar nici al meu.
A fost o experiență dulce-amăruie, care a durat ceva timp. A fost amară, deoarece aceasta însemna o despărțire de toată lumea și tot ce era apropiat și drag mie. Știam că voi deveni în vrăjmășie cu oamenii, nu că aș fi devenit dușmanul lor, dar chiar și cei mai apropiați de mine ar deveni dușmanii mei. Ei nu ar fi înțeles. El personal m-a avertizat înainte, exact cum El a vorbit despre aceste lucruri din Scriptură:
„Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui.” (Matei 10:36)
Știam că, dacă era să fiu a Lui, atunci eu nu mai aparțineam lumii și nici chiar mie însumi:
„Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.” (Galateni 2:20)
Rare, într-adevăr, sunt acele persoane care se numesc creștini, care au pedeapsa cu moartea asupra lui sau a ei. Primul creștin trebuie să plece, pentru ca creștinul primului Adam să facă loc pentru creștinul Ultimului Adam. Trebuie să scadă primul Adam, pentru ca Ultimul Adam să poată crește. Nu există nici o alternativă, mai mult decât că soarele are o alegere de a apune în est, nord sau sud.
Satana știe că poate face totul, cu excepția să se învie.
Neghină sunt „creștini.” Ei își pretind toate drepturile și virtuțile credincioșilor, și ei sunt credincioși, cel puțin în aparență, profesie și convingere, dar ei nu au luat sau ridicat crucea. Moartea este pragul peste care Satana, înșelătorul, refuză să calce. El poate imita cuvinte, aparențe, doctrină și chiar, dacă nu mai ales, iubire. El poate imita devotament și sacrificiu, și să fie superb de elocvent în predicarea Evangheliei – memorarea Biblia, dacă este necesar. El poate efectua chiar miracole, semne și minuni.
El va da trupul său fie ars, dar el refuză să se predea identitatea sa și să o piardă în întregime pentru Cristos. El este Marele Prefăcător, Îngerul Luminii Negre, Mincinosul mincinoșilor. Doar un singur lucru îl expune și-l oprește mort în lucrările sale – crucea. Crucea imparte oile de capre. Crucea este atunci când cauciucul întâlnește drumul. Satana știe că poate face totul, înafară să se învie din morți.
Mai întâi durere și suferință, iar apoi pace și bucurie.
Neghina nu au nici sămânță și nici inimă. Neghina este superficială, plină de cuvinte pioase, și goală de toate fructele bune, chiar dacă acestea ar putea fi pline de fapte bune. Ei sunt sămânța vrăjmașului, care se transformă în slujitori și frați ai lui Cristos. În ultima zi, care este astăzi, El le spune:
„Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi lucrătorii fărădelegii.” (Luca 13:27)
Cine este pentru viață? Lasă-l să fie pentru moarte mai întâi, pentru că moartea vine în primul rând din mâna Domnului. Mai întâi durere și suferință, iar apoi pace și bucurie:
„Ferice de voi care sunteţi flămânzi acum, pentru că voi veţi fi săturaţi! Ferice de voi care plângeţi acum, pentru că voi veţi râde!” (Luca 6:21)
Vrăjmașul ar vrea lumea să creadă că viața vine în primul rând.
„Dar, vai de voi, bogaţilor, pentru că voi v-aţi primit aici mângâierea! Vai de voi care sunteţi sătui acum! Pentru că voi veţi flămânzi! Vai de voi care râdeţi acum, pentru că voi veţi plânge şi vă veţi tângui! Vai de voi, când toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu prorocii mincinoşi!” (Luca 6:24-26)
Fricosul nu poate prevala. Ce este frica? Frica este refuzul de a pierde, suferi sau muri. Frica este o dispoziție egoistă. Este un obstacol periculos și perfid pentru toți cei implicați:
„Mai marii oştirii să vorbească mai departe poporului şi să spună: „Cine este fricos şi slab la inimă, să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu înmoaie inima fraţilor lui.” (Deuteronom 20:8)
Frica neagă domnia Împărăției lui Dumnezeu peste toate lucrurile.
„Vesteşte, dar, lucrul acesta în auzul poporului: „Cine este fricos şi se teme, să se întoarcă şi să se depărteze de muntele Galaadului.” Douăzeci şi două de mii de oameni din popor s-au întors şi au mai rămas zece mii.” (Judecători 7:3)
Frica neagă domnia Împărăției lui Dumnezeu peste oameni și toate lucrurile, inclusiv moartea și iadul.
Isus a spus acest lucru:
„Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.” (Ioan 15:13)
A fost aceasta o necesitate doar pentru El sau este pentru toți cei care Îl urmează?
„Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu.” (Ioan 15:12)
Ioan, unul dintre cei mulți care a dat viața pentru Domnul, a spus acest lucru:
„Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta; astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi, pentru ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii. În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste. (1 Ioan 4:17-18)
O moarte neprihănită este poarta spre victorie.
Cum se depășești teama? Pavel a spus acest lucru:
2 Timotei 1:7-11
(7) Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.
(8) Să nu-ţi fie ruşine, dar, de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemniţatul Lui. Ci suferă împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu.
(9) El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii,
(10) dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie.
(11) Propovăduitorul şi apostolul ei am fost pus eu şi învăţător al Neamurilor.
O moarte neprihănită este poarta spre victorie. Moartea începe în momentul în care unul devine un credincios adevărat în Domnul Isus Cristos, Îl urmează în afara porții și taberei, unde sunt sfinții și îngerii, și unde oamenii se tem și cred că este imposibil a călca:
„De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă. Să ieşim, dar, afară din tabără la El şi să suferim ocara Lui.” (Evrei 13:12-13)
Orice altă formă de creștinism este pseudo. A spus Isus:
„Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.” (Luca 14:26-27)
Aceasta este credința adevărată și singura modalitate la victoria vieții. Este calea crucii.
Ce înseamnă a lua crucea? Este de a da tot ceea ce este de mare valoare pentru o persoană, în ascultare de Domnul. Dacă nu costă, dacă nu este fără garanția de întoarcere, decât prin minune, aceasta nu este crucea. Crucea înseamnă despărțirea de valoros, atunci când Dumnezeu dirijează.
Crucea este ascultarea celui care ascultă în ceea ce costă, chiar așa precum Avraam l-a oferit pe fiul său iubit Isaac prin credință. Este o ieșire din această lume și intrare într-o altă natură, pas cu pas, aici un pic, acolo un pic. Crucea este ascultare de Dumnezeu, apreciind lumea care va veni de o valoare mai mare, decât cea actuală.
Crucea este viață predată care duce la viața veșnică. Cu Dumnezeu, numai crucea, sentința la moarte, va beneficia.
Victor Haficiuc