Chinese – English – German – Romanian – Spanish – Vietnamese
Ce mare confuzie există în jurul cuvântului „biserică”! Satana vine să fure, să ucidă, să distrugă, să înșele și să contrafacă, și el vine cu trupul său și cu biserica sa falsă. Dar porțile iadului nu vor birui Biserica adevărată, trupul Domnului Isus Cristos.
„Biserica” înseamnă „cei chemați să iasă.”
Există doar două biserici în această lume – adevărata Biserică și biserica care se prezintă ca adevărată. Unul este templul lui Dumnezeu (Efeseni 2:21-22), iar cealaltă este sinagoga lui Satana (Apocalipsa 2:9). Există mai multe mii de organizații, fiecare defilând ca adevărata Biserică a lui Dumnezeu, cu nume de hulă. Dar nu poate exista decât o singură Biserică adevărată. Unde este ea? Putem oare spune? Cunoaștem? Noi trebuie să știm. Și atunci când vom cunoaște adevărata Biserică, vom recunoaște, de asemenea pe cea falsă.
„Biserica” înseamnă „cei chemați să iasă”: Cuvintele de rădăcină grecești sunt „ek”, care înseamnă „afară” sau „din”, și „kaleo”, ceea ce înseamnă „a chema”. Aceasta înseamnă că există un grup de oameni chemați să iasă. Chemați să iasă de către cine? De Dumnezeu.
„Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” (Ioan 6:44)
Chemați afară din ce? Ei sunt chemați afară din:
Lucrările întunericului:
„Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii. Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr. Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le.” (Efeseni 5:8-11)
„El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui.” (Coloseni 1:13)
„Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.” (1 Petru 2:9)
Lumea, care se află în răutate:
„Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.” (1 Ioan 2:15-16)
„Ştim că suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău.” (1 Ioan 5:19)
Uniunea cu cei necredincioși:
2 Corinteni 6:14-18
(14) Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?
(15) Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?
(16) Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.”
(17) De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi.
(18) Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul cel Atotputernic.
Taina, Babilonul cel Mare:
„Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!” (Apocalipsa 18:4)
Sfinții nu trăiesc în imaginație, dar în realitate; nu în religie, dar în realitate.
Cine este Taina? Ea este curva cea mare, religia falsă, care se prezintă ca Mireasa lui Cristos, adevărata Biserică. Ea este biserica falsă, mireasa lui Satana, sinagoga lui. Dumnezeu îi cheamă afară din ea pe toți cei care vor merge cu El.
Adevărata Biserică este sfinții lui Dumnezeu. Ei nu sunt persoane extraordinare cu lucrări religioase mari. Ei nu sunt oamenii „canonizați” de către biserica catolică. Ei nu sunt oameni ale căror corpuri au fost dezgropate, un secol sau mai târziu, pentru a vedea dacă corupția e stagnată sau arestată. Ei nu sunt oameni dovedit a fi „sfinți”, deoarece semne sau minuni au avut loc în legătură cu ei după moartea lor.
Sfinții lui Dumnezeu sunt pur și simplu credincioșii adevărați în Isus Cristos, oameni care s-au pocăit de păcatele lor și s-au supus Lui ca Domn în toată viața lor. Sfinții sunt cei care nu trăiesc pentru ei înșiși, ci pentru El, dacă ei merg în Duhul. Ei nu trăiesc în imaginație, dar în realitate; nu în religie, dar în realitate. Realitatea este tot ce înseamnă Biserica adevărată.
Sfinții lui Dumnezeu nu sunt din lume, deși ei sunt în aceasta. Ei nu merg prin raționamente carnale și ei nu sunt motivați de aceleași lucruri ca și necredincioșii. Sfinții sunt oameni obișnuiți care au venit în contact cu, și sub conducerea, Domnului Isus, mărturisindu-L înaintea oamenilor, în fața lumii. Ei au primit Duhul Sfânt și sunt formați după chipul Său, în timp ce El, mai mult și mai mult, se manifestă prin intermediul lor în orice mod El alege, o mare parte din timp necunoscut și neobservat de lume.
Nu există nici un partizanat cu poporul lui Dumnezeu, dacă umblă în lumină.
Sfinții sunt fii și fiice ale lui Dumnezeu. Viețile lor sunt ascunse în Cristos, ci nu sunt afișate de Dumnezeu sau de oameni lumii. Orice reclamă este un fals – o încercare de a promova interesele egoiste ale oamenilor și organizațiilor lor, care prezumabil au fost formate în Numele lui Dumnezeu. Sfinții se închină Domnului Isus Cristos în duh și în adevăr, nu în spectacol și ceremonii. Ei nu „merg la biserică,” pentru că ei sunt Biserica – Trupul lui Cristos – 24 de ore pe zi. Sfinții adevărați nu sunt doar ascultători, ci și împlinitori a ceea ce cere Dumnezeu de la ei.
Sfinții iubesc unul pe altul, prin natură. Aceasta nu este o dragoste lumească, romantică, socială sau trupească, ci o esență spirituală ce izvorăște dintr-o viață a Capului Trupului. Isus a spus, „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii”. (Ioan 13:35) Nu există nici un partizanat cu poporul lui Dumnezeu, dacă ei umblă în lumină, după cum El este în lumină.
Isus s-a rugat, „facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ”. Dacă nu există nici un partizanat în Cer, nu ar trebui să susținem, sau să luăm parte, a acestuia pe pământ, și nu vom face, dacă suntem ai Domnului, închinându-ne Lui în duh și în adevăr. Dar El este muncitorul, și El îi va chema să iasă, va epura și sfinți pe toți cei care sunt ai Lui. Cei care sunt ai Lui, vor avea părtășie împreună; ei vor încuraja, îndemna, mustra, certa, se vor ruga unul pentru altul, fiind conduși de Capul Trupului a cărui membri ei sunt în mod inevitabil.
Încă de la început, mulți sfinți au căzut pradă minciunii și au practicat religia în Numele lui Isus Cristos, ca și cum se închinau Lui. Ca rezultat, ei au suferit consecințe imense; care au suferit pedeapsa și mânia lui Dumnezeu. Ipocrizia lor întotdeauna i-a descoperit. Mulți sfinți (copii ai lui Dumnezeu) au murit în păcatele lor, la fel ca în zilele lui Noe atunci când se căsătoreau cu persoane din lume, deși le-a fost interzis să se amestece cu lumea și, în schimb, au fost instruiți să se țină separați.
Biserica lui Dumnezeu este fără vreun stindard pământesc sau de înregistrare guvernamentală.
Da, sfinții au pierit din cauza păcatului – încăpățânare, nelegiuire și egoism. Doctrinele din cercurile „creștine” învață că, astfel nu se poate întâmpla, că un sfânt este cel care este mântuit pentru totdeauna; unul care nu poate cădea sau, în cazul în care acesta cade, el nu va rămâne căzut, pentru că el are o siguranță veșnică. Oamenii au ales Scripturile necesare pentru a sprijini argumentele lor și pot fi foarte convingătoare, dar ei se amăgesc doar pe ei înșiși și pe cei care iubesc fărădelegea. Ei nu pot păcăli pe închinători sinceri ai lui Dumnezeu.
Toate aceste lucrui sunt adevărate și trebuie să pună capăt la orice dezbatere despre faptul dacă un sfânt poate fi pierdut sau nu: Dacă el crede și ascultă de Domnul, nu va cădea sau pieri. Numai rebelii îl ispitesc pe Dumnezeu; doar prefăcuții și ipocriții păcătuiesc deliberat, gândind că pot scăpa. Dar numai în ascultare mântuirea este garantată; în neascultare, unul nu este potrivit pentru împărăția lui Dumnezeu – distrugerea este garantată.
Biserica lui Dumnezeu este fără stindard pământesc sau legalizare ori înregistrare guvernamentală (de către stat). Deși este formată din oameni, aceasta nu este modelată de oameni. Imaginați-vă, Trupul spiritual al lui Isus format de omul carnal, păcătosul; Trupul Creatorului format de creaturile Sale! Poate fi altceva mai absurd?
Isus Cristos nu are nevoie de o licență din partea păcătoșilor pentru a lucra pe propriul Său pământ, astfel încât El să poată salva pe păcătoși și să fie o mărturie pentru ei. Are oare nevoie Dumnezeu de permisiune de la creația Lui pentru a face bine, atunci când nu se poate răscumpăra, atunci când este complet opusă lui Dumnezeu, așa cum învață Scripturile, și pentru care cauză are nevoie de un Mântuitor? De când Cerul are nevoie de permisiunea omului de a vorbi și de a trăi în adevăr? Din nou, eu spun că, este absurd!
Imaginați-vă pe văduvă care cere o chitanță de la preotul Templului pentru ca să i se deducă impozitele!
Nu este adevărul și dreptatea o responsabilitate a tuturor oamenilor în Dumnezeu, și nu pur și simplu ceva ce ei fac în cazul în care le este permis de alți oameni? În acest fel, Trupul lui Cristos guvernează pe pământ și nu este supus orânduielilor oamenilor, deși membrii Trupului lui Cristos respectă legile acestei lumi odată ce acele legi nu contravin sau se opun legilor lui Dumnezeu sau voii Lui.
Permiteți-mi să vă spun un lucru: orice structură sau organizație care are un nume, o licență de la guvern (indiferent de ce guvern pământesc ar putea fi vorba), clădiri bisericești pompoase și lideri salariați (este vorba de preoți, pastori și învățători ai personalului cu salariu), haină religioasă de orice fel, rugăciuni conservate și slujbe bisericești, unde puteți conta pe un program de un anumit fel, de obicei, în zilele de duminică, precum și în alte zile ale săptămânii, atunci când oamenii se îmbracă elegant pentru a participa, diverse „slujiri” specializate pe tineret, facultate, carieră, copii, cartiere, sau orice alt grup țintă îngust, acea structură sau organizație nu este Biserica lui Dumnezeu.
„Dar noi ne înregistrăm la guvern, nu pentru că simțim că avem nevoie de permisiunea sa, dar astfel încât să putem avea deduceri fiscale pentru zeciuieli și daruri”, cineva ar putea spune.
Oh, asta e minunat! Imaginați-vă pe văduvă oferind toate sursele ei de venit și să ceară o chitanță din partea preotului de la Templu, astfel încât ea și preotul să i se poată face o deducere a impozitelor de la guvernul roman! Imaginați-vă pe cei din Faptele Apostolilor care vindeau posesiunile lor pentru beneficiul Bisericii, și să obțină chitanțe de la apostoli și bătrâni, astfel încât să poată să le prezinte lui Irod pentru a primi un beneficiu financiar!
Imaginați-vă pe Isus spunându-i lui Petru, „Înainte de a face să lucreze biserica, asigură-te că te înregistrezi la guvern, astfel încât să poți lua chitanțe fiscal deductibile. În caz contrar, Dumnezeu nu va putea să vă binecuvânteze din punct de vedere financiar, iar unii dintre oamenii tăi nu vor da la fel de mult.”
Oare nu guvernele, de-a lungul istoriei, au persecutat pe sfinții lui Dumnezeu până la moarte?
Ai putea spune, „Noi obținem licența numai pentru că guvernul încearcă să protejeze societatea de culte și șarlatani. Acesta nu este un lucru rău. Faptul că putem obține o licență demonstrează că sunt legitimi.”
Într-adevăr? Nu ești conștient de bisericile evident false formate în numele religiei, autorizate de către guvernele din Canada, Statele Unite ale Americii și în întreaga lume? Chiar și închinătorii lui Satana pot fi autorizați, în numele libertății religioase.
Eu vă spun, obținerea unui permis din partea guvernului nu este un semn de legitimitate în fața lui Dumnezeu, ci exact contrariul. În cazul în care lumea este dispusă să acorde o licență, lumea acceptă licențiatul. Dar Isus a spus că urmașii Săi adevărați vor fi urâți și persecutați de lume.
Nu sunt oare budiștii, musulmanii, Baha’i, și mulți alții înregistrați de către guverne în calitate de organizații religioase legitime, însă s-ar putea să spui că sunt oameni înșelați și înșelători? Dar, în unele privințe, oare nu ești ca și ei, dacă ești un membru al unei organizații religioase înregistrate la guvern?
Oare nu guvernele, de-a lungul istoriei, religioase ori de altele, au persecutat pe sfinții lui Dumnezeu, adevărata Biserică, până la moarte, uneori sacrificând orașe întregi pentru a distruge amenințările percepute la stăpânirea și autoritatea lor? Eu vă spun, confruntă consecințele, deoarece nu vei fi cruțat; nici copiii tăi, nici copiii copiilor tăi. Mă crezi?
Adevărata Biserică este un organism viu.
Pentru mai multe semne ale unui grup, unei slujiri, sau organizații ce arată că face parte din biserica falsă, lipsită de orice legitimitate în fața lui Dumnezeu, citește Semnele Adevărate ale unui Cult.
Biserica lui Dumnezeu este văzută, dar nu se vede. Membrii acesteia sunt reali, dar nu pot fi găsiți într-o organizație formală. Când se întâlnesc, ei nu fac slujbe bisericești. Acolo va fi rugăciune, o discuție pe probleme spirituale, precum și lumești, un studiu biblic, manifestări de darurilor, cântec, și slujire unul altuia. Câteva dintre aceste elemente sau activități ar putea lipsi din timp în timp.
Dumnezeu este Cel care conduce și direcționează; Păstorul ia deciziile, și oile urmează. O mare parte din timp, ei nu se întâlnesc în persoană, dar lucrează în duh precum Trupul lui Cristos, cu toate acestea, oriunde ar fi, în tot ceea ce fac, împreună sau despărțiți, El este mereu cu ei și în ei. Adevărata Biserică este un organism viu.
Nu sunt nici pe aproape atât de mulți sfinți (creștini adevărați), după cum se presupune. Nu erau mulți în zilele lui Noe, ale lui Avraam, orice altă perioadă, și nu sunt mulți astăzi. Un mare număr mărturisesc credința în Cristos, dar puțini, foarte puțini, sunt reali.
Unii trăiesc în păcat, și se poate spune cu greu dacă sunt credincioși sau frați mincinoși. Din toate punctele de vedere, acești creștini păcătoși sunt ca falșii, dar harul lui Dumnezeu are ca scop să-i scape prin alegere. Ei pot fi în sistemul prostituat pentru un timp, dar, în cele din urmă, ei vor veni în ascultare de Dumnezeu sau vor pieri. Cei care sunt chemați să iasă sunt în conflict cu copiii întunericului, în diferite nivele, în dependență de cât de mult au răspuns la chemarea lui Dumnezeu.
Există multe exemple de sfinți ai lui Dumnezeu când aceștia erau singuri pentru o perioadă de timp.
Cei care sunt ai Domnului și merg cu El sunt fără stindard pământesc, fără licență legală, și fără voia sau lucrul omului. Sfinții nu sunt botezați în Trupul lui Cristos de apă, ci de Duhul (1 Corinteni 12:13). Adevărata Biserică este mistică – include sfinți aici pe pământ și cei care au murit în Cristos. Deși este compusă din membri fizici cu carne și sânge, aceasta nu este recunoscută de către omul carnal. Biserica este Templul viu al lui Dumnezeu, făcută fără de mâini.
Membrii Bisericii sau sfinții pot fi singuri pentru un timp. Ei ar putea să nu știe că mai sunt și alții. Ilie a crezut că era singurul, și apoi Domnul l-a informat că a rezervat pentru Sine pe alții 7000 care nu au îngenunchiat înaintea lui Baal și a căror gură nu l-a sărutat.
Există multe exemple de sfinți ai lui Dumnezeu când aceștia erau singuri pentru o perioadă de timp, cum ar fi Noe, Avraam, Isaac, Iacov, Iosif, mulți profeți, Ioan, și alții. Nu este nimic ciudat ca un sfânt să fie singur (cel puțin nu în fața lui Dumnezeu sau a altor sfinți).
Se predică în biserica falsă că omul nu trebuie să fie singur, deoarece el va cădea pradă Diavolului ca o oaie rătăcită. Anume opusul este adevărat. În cazul în care cineva rămâne ca un credincios adevărat în pliul oricărei biserice organizate, el va muri, pentru că organizația aceasta este una dintre miile care imită Trupul lui Cristos; mânia lui Dumnezeu este asupra unor astfel de organizații, și vor fi vărsați afară până vor fi distruși.
Biserica curvă iubește strălucire, ceremonie, ritual, formalitate, putere, faimă, măreție, prosperitate fizică, precum și respectul și lauda oamenilor. Deci aceasta își capătă un nume și licență, construiește o clădire de lux (atât de luxoasă pe cât își poate permite), ține slujbe, produce literatură de studiu uniformă, și organizează tot felul de activități pentru a „câștiga suflete” și a înmulți banii. Liderii bisericii curve sunt instruiți și învățați în școli biblice sau seminarii de către oameni, ci nu de Dumnezeu.
Lumea nu a iubit sfinții atunci; aceasta nu îi iubește nici astăzi.
Acești lideri primesc studii și diplome, uneori se îmbracă în haine religioase, pot purta „gulere clerice”, și se numesc prin tot felul de titluri. Biserica curvă face publicitate, laudă, și se prezintă ca Biserica adevărată și vie a lui Dumnezeu. Mii de oameni proclamă aceste lucruri (în mod explicit sau implicit), că toți ceilalți sunt înafara bazei. Biserica curvă falsifică ceea ce este bun, adevărat, sincer, și pur. Este recunoscută, aplaudată, respectată, și acceptată de lume. Liderii săi sunt, adesea, celebri și iubiți de mulți. Acestea toate sunt lucrările oamenilor, cărerile asupritorului (Psalmul 17:4).
Isus a avertizat în mod clar că, Biserica Sa nu va fi acceptată sau respectată de lume, dar urâtă (Matei 10:22, 24:9; Luca 21:17, Ioan 15:18, 24, 17:14). Lumea nu i-a iubit pe sfinți atunci; ea nu-i iubește pe sfinți nici astăzi. Ce este iubit, este din lume, nu a lui Dumnezeu.
„Isus le-a zis: „Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru că ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.” (Luca 16:15)
Spune-mi, unde-ai citit vreodată pe Isus sau ucenicii Săi purtând haine religioase? Nu au fost cei cu haine religioase care L-au ucis pe El și pe urmașii Săi? Când a chemat Isus să se construiască clădiri bisericești? Când ucenicii Lui au fost impresionați de, și au remarcat, grandoarea structurală a Templului, oare nu a minimalizat Isus această observație?
A indicat El vreodată că ucenicii Lui ar trebui să construiască propriile lor clădiri, în timp ce Templul era distrus? I-a chemat pe ucenicii Săi să aibă titluri? A instituit El ceremoniile oficiale sau ritualurile? A încurajat El orice fel de gunoi religios pe care-l vezi azi? Nu, în cel mai bun caz. De fapt, anume oamenii au fost cei care au făcut astfel de lucruri, care au fost cea mai mare opoziție a Lui, și oamenii L-au omorât pentru că El a depus mărturie împotriva lor.
Sfântul nu poate avea părtășie cu întunericul, cu cei care umblă în nelegiuirea lor.
Numai credincioșii adevărați știu aceste lucruri că sunt adevărate. Neghina iubește, se agață de, și apără biserica falsă, în mod diplomatic sau vehement. Dar citește despre Taina, Babilonul cel mare, mama curvelor, în Apocalipsa 17 și 18, și află atât lucrările ei, cât și sfârșitul ei. Cei din ea, mor cu ea. Cei care ies, cei chemați să iasă, sunt salvați. Ei Îl urmează pe Miel, oriunde merge El, și nu își iubesc viața, până la moarte.
Mulți dintre voi spun că cred. Crezi că, din cauză că ai o recunoaștere intelectuală despre Dumnezeu, că ești amabil cu oamenii, că gândești pozitiv, faci ceva în comunitatea ta, și „trăiești după regula de aur”, ești acceptat de Dumnezeu sau El nu va cere mai mult de la tine. Greșit! Oare nu sunt de acord mulți în lume cu filozofia ta? Oare nu sunt ei la fel în comportament? Bineînțeles că sunt! Eu vă spun că, atât tu, cât și ei vor pieri în ignoranță, fiind drastic departe de ceea ce reprezintă creștinismul.
Evrei 10:25 („să nu părăsim adunarea noastră”) este un verset care a fost folosit ca o măciucă pe capetele fiecărui sfânt adevărat, atunci când el decide să urmeze Mielul înafara orașului:
„De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă. Să ieşim, dar, afară din tabără la El şi să suferim ocara Lui. Căci noi n-avem aici o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare.” (Evrei 13:12-14)
Sfântul nu poate să aibă părtășie sau să se întâlnească cu întunericul, cu infidelii, cu fiii lui Belial, cu neghina, cu cei care umblă în nelegiuirea lor.
Porțile iadului sunt toate organizațiile care se prezintă ca Biserica lui Dumnezeu.
Dar acum, voi informa pe cei dintre voi care merg la biserică de nevoia ca să țină seama de acest verset, avertismentul din Evrei 10:25. Rețineți că se spune „adunarea noastră”. Când cineva se duce în, sau rămâne în, religia organizată sau întunericul de orice fel, atunci acel cineva a părăsit adunarea cu adevărata Biserică. El a luat calea largă care duce în iad.
„Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.” (1 Ioan 1:7)
Porțile iadului sunt toate organizațiile care se prezintă ca Biserica lui Dumnezeu. Ai auzit? Voi repeta: Porțile iadului sunt toate organizațiile care se prezintă ca Biserica lui Dumnezeu. Ei au deschis porțile pentru toți cei care sunt înafara și le închid pentru toți cei care sunt înăuntru. Ei sunt „locurile înalte”, condamnate de Dumnezeu în zilele lui Israel din vechime.
Domnul, cu toate acestea, va oferi tuturor celor care doresc nu numai adevărul, ci au și o dragoste pentru adevăr. Isus are cheile morții și ale iadului și deschide și închide, cum voiește. El va elibera pe orice captiv, care preferă să se închine Creatorului, ci nu creației Sale.
„Mergi la biserică?”, deseori se întreabă. Eu spun, „Eu sunt Biserica!” Dacă eu sunt un credincios adevărat, oare nu sunt eu un membru al Trupului Său, și prin urmare, nu sunt eu Biserica? De asemenea, eu sunt în Biserică 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână.
„Da, dar nu ai nevoie să fii hrănit?” se întreabă, insinuând că doar mergând la o slujbă de biserică, unul poate să fie hrănit spiritual. Dar ce este o slujbă de biserică? Isus Cristos este real, natural, și cu picioarele pe pământ. Așa suntem și noi, deoarece am fost creați ca El. Chiar crezi că El cere ca o grămadă de oameni să stea așezată sau să stea în picioare (sau să danseze) în fața Lui, spunând tot felul de lucruri ca și cum Lui îi face plăcere de la faptul că ego-ul Lui este mângâiat, ca și cum El ar iubi lingușirile tale prostești?
Copiii întunericului angajează pentru ei predicatori pentru a le gâdilia urechile.
Chiar crezi că El este un tiran prost, egoist, care caută slavă, arogant și pompos? Într-adevăr, oare nu-L creezi cum îți place, și în perversitatea ta, oare nu-L tratezi precum ai dori să fii tratat de către oameni? Spune adevărul, dacă poți, și spune că este așa.
Astfel de oameni care cred în așa fel, cu greu își dau seama că oile lui Dumnezeu au un Păstor cu ele sau în ele, și care își hrănește oile Lui zilnic și cu fidelitate. La împlinirea timpului, El, de asemenea, trimite apostolii Săi, proroci, evangheliști, păstori și învățători, care hrănesc oile cu ceea ce primesc el de la Păstor, nu stăpânind peste ele, dar fiind un exemplu pentru ei. Hrana oferă vindecare și pentru cei în nevoie și care o cer. Cei care sunt în adevărata slujire a Domnului, de asemenea, utilizează nuiaua atunci când este necesar; mustrarea și corecția este crucială.
Adevăratul Prieten dă adevărați prieteni oilor Sale, astfel încât toți să devină, în cele din urmă, adevărații Lui prieteni. Ei nu au nici titluri, nici studii în teologie (pe care Cuvântul lui Dumnezeu urăște), și nu sunt angajați de către congregații sau organizații. Imaginați-vă, ca oile să angajeze un păstor și să îi spună ce ar trebui să facă, când și cum el ar fi trebuit să o facă, și pentru cât timp!
Copiii întunericului angajează predicatori pentru ei ca să le gâdile urechile, interpreți pentru a-i distra, și vase de balsam pentru a calma conștiințele lor rele! Nu ar fi nespus de mult mai profitabil să renunți la păcat, vanitate, și la dumnezeii plăcerii și distracției? Oameni, aceștia sunt curvele pe care Dumnezeu le urăște! Anume din aceste motive lucrurile nu merg bine pentru voi.
Deoarece predicatori tăi sunt elocvenți și impresionanți, crezi că Dumnezeu te va scuza sau justifica în păcatele tale? Crezi că poți „juca de-a biserica”, și să scapi de condamnare cu înlocuitorii tăi pentru dreptatea Lui? Dacă crezi asta, atunci te afli într-o trezire bruscă la realitate.
Oameni, haina religioasă, amvoanele, și rândurile de scaune sunt coarnele și cozile lui Satana.
Și apoi vei spune, „Dar cum ar fi trebuit să cunosc? Părea atât de bine, atât de real! Ei Îl înălțau pe Isus și vorbind mereu ca să fii bun și evlavios. Noi cântam imnuri Domnului! Nu vorbește Biblia despre aceasta în Psalmi, Fapte, și în Corinteni? Am crezut că fac bine! Cum am putut fi atât de greșiți?
„Pastorul era un prieten apropiat. El ne-a ajutat de foarte multe ori în momentele în care am avut nevoie. Biserica se ruga pentru noi atunci când am avut probleme. Ar fi trebuit să știu că falsa s-ar reprezenta ca adavărata! La ce trebuia să mă aștept – zâmbete batjocoritoare, coarne, și cozi? În fine, ce credeam eu că este adevărul?!”
Oameni, haina religioasă, amvoanele, rândurile de scaune sunt coarnele și cozile lui Satana. Zâmbetele și lingușirile sunt zâmbete batjocoritoare, laudele moarte reglementate și cântecele sunt sacrificiile proștilor, toate inacceptabile pentru Dumnezeu.
„Păzeşte-ţi piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu şi apropie-te mai bine să asculţi decât să aduci jertfa nebunilor; căci ei nu ştiu că fac rău cu aceasta. Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu este în cer, şi tu, pe pământ, de aceea să nu spui vorbe multe.” (Eclesiastul 5:1-2)
Amintiți-vă de Nadab și Abihu:
„Să nu aduceţi pe altar altfel de tămâie, nici ardere de tot, nici jertfă de mâncare şi să nu turnaţi pe el nicio jertfă de băutură.” (Exodul 30:9)
„Fiii lui Aaron, Nadab şi Abihu, şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ea şi au pus tămâie pe foc; şi au adus astfel înaintea Domnului foc străin, lucru pe care El nu li-l poruncise. Atunci a ieşit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit şi au murit înaintea Domnului.” (Levitic 10:1-2)
Biserica falsă învață câteva adevăruri, bunul simț, și lege, ceea ce este bine, dar niciodată nu-l învață pe unul ca să-și ia crucea în ascultare prin credință, împotriva oricărei rațiuni și logici, la toate costurile, pentru că ar pierde a lor. O casă dezbinată piere.
Avraam a fost chemat singur, ascultând prin credință, și așa sunt toți copiii lui.
Pentru a înșela, este necesar de a avea ceva adevăr evident, dar lucrurile care le oferă sunt moarte (deși pare a fi foarte vii în carne) și hrănesc doar mândria, vanitatea, și auto-neprihănirea. Cu excepția cazului în care omul vechi a fost răstignit în ascultare de direcțiile personale ale lui Dumnezeu, în cele din urmă, totul este pierdut. Prin harul lui Dumnezeu, noi rămânem și suntem păstrați de Mântuitorul nostru, al Cărui Trup suntem.
O mare parte din timp, vom rămâne singuri, și așa trebuie să fie în timp ce Domnul ne dovedește. Vom merge împreună cu El, pentru că noi alegem să facem acest lucru sau pentru că alții aleg să facă acest lucru, și ne dorim să fim cu ei? Facem noi lucrul corect sau lucrul faimos? Avraam a fost chemat singur, ascultând prin credință, și așa sunt toți copiii lui.
Cu toate acestea, vine momentul când Dumnezeu „stabilește solitarul în familii” (Psalmul 68:6), iar apoi este o zi de mare bucurie. Este o întoarcere acasă mult așteptată! Dintre acestea și, astfel, este Biserica lui Dumnezeu cuprinsă. Slavă lui Dumnezeu!
Pentru mai multe învățături ale acestor aspecte, citiți Adunarea și Semnele Adevărate ale unui Cult.
Victor Haficiuc