Milioane și milioane de oameni din lumea de astăzi pretind că au credință în Domnul Isus Cristos și că sunt născuți din nou prin Duhul lui Dumnezeu. Ei pretind că Îl iubesc și I se închină. Ei susțin că au avut o experiență în El, în care au găsit viață nouă, scop, direcție, împlinire, bucurie și pace. Cu toate acestea, ei sunt neghina despre care se vorbește în Matei 13:24-43. Aceștia sunt descendenții fariseilor, saducheilor și cărturarilor. Aceștia sunt viperele despre care Ioan Botezătorul vorbea cu îndrăzneală și convingere deplină. Aceștia sunt dușmanii Domnului și a tuturor celor care se închină Domnului în duh și în adevăr.
De unde știu? Mulți ani în urmă, în 1976, după ce eu și soția mea am primit Duhul lui Dumnezeu, El a început să ne descopere modalitățile extreme de blasfemie și ipocrizie ale multor oameni care se duc la biserică. În timp ce El ne-a condus înafara sistemelor bisericești și ne-a primit în calitate de fiu și fiică a Lui, am început să vedem diferența dintre grâu și neghină.
Acești oameni sunt prefăcuți.
La început, neghina pare a fi la fel ca grâul, dar ea nu este la fel. Cum arată? Cum se comportă? Ai putea fi surprins.
Iată cum: ei îți zâmbesc, îți strâng mâna, te bat pe spate, te flatează uneori (numind aceasta compliment) și te salută fluturând pe stradă. Ei se roagă și sunt adesea destul de mândri de modul în care se roagă. Unii chiar vor posti. Ei citesc Biblia lor, țin studii biblice, memorizează Scripturile, înmânează broșuri și fac mărturii vecinilor, prietenilor și străinilor.
Unii au vestimentație deosebită; femeile pot purta doar rochii (unele doar lungi), păr lung (unele nu se tund niciodată), mâneci lungi și, uneori, își acoperă capul; unele, de asemenea, nu utilizează machiajul. Ei nu se jură (adică să blesteme într-un sens vulgar); unii nu beau; mulți nu fumează și se abțin aproape întotdeauna de la droguri. Unii se abțin să privească filme, iar alții chiar de la vizionarea programelor TV.
Destul de des se poate observa în duhul lor că, există ceva religios la aceștia. Ei au un anumit comportament, de multe ori o umilință afectivă și evlavie. Ei încearcă din greu să fie politicoși, amabili, respectuoși și grijulii, dar, atunci când sunt încercați doar un pic, de obicei, ei clachează mizerabil.
Viețile lor gravitează în mod inevitabil, în jurul unei biserici. Ei trăiesc pentru studiile biblice, slujbele regulate ale bisericii și unii chiar și pentru întâlnirile de rugăciune. Există mai multe motivații pentru participare: „Să nu părăsim adunarea noastră …” (Evrei 10:25) este un instrument perpetuu folosit pentru a convinge adepții privind implicarea totală; poate fi un predicator carismatic sau elocvent, pot fi prezentate subiecte fascinante sau senzaționale, activități speciale, coruri sau invitați sau doar o socializare simplă cu prietenii. Acești oameni cred că, creștinismul reprezintă multe din lucrurile pe care tocmai le-am scris, mai ales frecventarea bisericii.
Aceasta este esența întregii chestiuni: aceștia, în poftele trupului lor, s-au înșelat crezând că, ceea ce fac este tocmai lucrurile cu care Dumnezeu este mulțumit și pe care El le cere de la ei.
Am avut de a face cu acești oameni din nou și din nou, fie într-un context de zi cu zi sau în unul spiritual. În realitate, ei nu sunt deloc ceea ce ei cred că sunt sau pretind a fi. Unii ar putea crede că au standarde și principii înalte după care ei trăiesc și se conduc, dar am constatat că, acestea sunt practicate doar atunci când le este convenabil și profitabil pentru ei sau dacă sunt forțați să facă acest lucru. De multe ori, „standardele înalte” ale lor sunt mai mult ceea ce ei așteaptă de la alții, decât așteptările pe care ar trebui să demonstreze atunci când se comportă cu alții.
Acești oameni sunt prefăcuți. Ei au ajuns la concluzia că acel spectacol de evlavie este adevărata închinare la Dumnezeu. Ei cred că, hainele lor, harurile sociale, comportamentul controlat în personalitate și atitudine, implicare în biserică sunt esența creștinismului. Făcând aceste lucruri, ei cred că, Îl mulțumesc pe Dumnezeu și îndeplinesc cerințele Lui asupra vieții lor.
Credința lor în Cristos a fost un spectacol, iar realitatea,pur și simplu, nu era acolo.
Introduceți realitate și testare. Am avut vecini „creștini” ai căror copii au aruncat excrementele câinelui lor din curtea lor în curtea noastră. Atunci când am menționat despre aceasta mamei lor, ea ne-a luat în derâdere. Când pliveam păpădia cu mâna, astfel încât să menținem curtea noastră fără substanțe chimice, ei ne-au ridiculizat pe față, disprețuindu-ne pentru asta. Băiatul lor mergea cu bicicleta lui murdără în sus și în jos pe stradă, în mod constant, zgomotos și ilegal, și când ne-am plâns, ei ne-au urât pentru aceasta. Ei aveau un câine care o dată m-a atacat pe mine și o dată a atacat pe soția mea însărcinată; când i-am informat, nu au făcut nimic. Când, câteva zile mai târziu, omul care aducea laptele a fost atacat, ei au scăpat de câine. Ei au răspândit zvonuri despre noi în cartier și am fost apoi urâți de alții. Acest vecin a adunat odată un grup de oameni ca să „scape” de noi, atunci când l-am confruntat în legătură cu conduita sumbră din comunitate referitor la afaceri (slujea scopurilor sale în partea executivă, dar nu în grija și interesele comunității precum el ar fi trebuit), și, într-adevăr au scăpat de noi; el chiar a folosit Scriptura în proces, bând bere cu băieții în timp ce el făcea aceasta.
O astfel de situație nu este una mai puțin frecventă; am adus în discuție acest exemplu personal, dar care este foarte reprezentativ (unul clasic) a oamenilor religioși. Există diferite niveluri de ipocrizie a oamenilor, fie religioși sau nu, iar eu nu spun că toți oamenii religioși sunt la fel de evidenți ca și aceștia. Nu am nici o îndoială, însă, că în cazul în care alți oameni religioși ar fi avut ani de oportunitate pentru a arăta culorile lor, precum au făcut aceștia, ei ar face la fel.
Motivul meu aici nu este amărăciune sau a caută răzbunare, ci este una de a aduce acasă un punct de experiență personală din care vor profita alții. Dacă această scriere va veni vreodată în atenția anume a acestor oameni, ei vor ști despre cine vorbesc. Îi asigur că eu am toată dorința și intenția de a-i ierta, dacă se pocăiesc și, de fapt, i-am și iertat deja. Ei, cu toate acestea, au servit drept un exemplu necesar de ipocrizie, pe care Ioan Botezătorul, Pavel, mulți prooroci și Domnul Însuși a condamnat în termeni foarte duri.
Am adus acest exemplu drept un comportament religios al acestor oameni. Ei citau din Scriptură; soția venea pentru a solicita sprijin pentru cauze de viață; femeile purtau aproape întotdeauna rochii (cu excepția cazurilor când era cald și fetele adolescente îmbrăcau costume de baie nemodeste); aveau părul lung; frecventau regulat biserica; aveau prieteni religioși, activități religioase și „mărturii” religioase, aveau „zi de familie” în fiecare duminică, de asemenea, ei nu lucrau duminica și frecventau slujbele bisericești cu un grad de dăruire pe care mulți nu îl aveau; tatăl mereu ne saluta fluturând din mână, deși el se uita, de multe ori, în altă parte când făcea asta; mama încerca să fie prietenoasă cu noi, de mai multe ori, dar, chiar dacă am fost plini de speranță și recunoscători, ca rezultat, am știut că va fi în curând contrazis acest comportament de realitățile pe care, se pare, că ei nu dețineau nici un control.
Ei se mândresc enorm asociindu-se cu Biblia, dar sunt extrem de ignoranți referitor la aceasta.
Credința lor în Cristos a fost spectacol, iar realitatea pur și simplu nu era acolo. „Având o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.” Eu cred, totuși, că ei sincer credeau că, ceea ce ei aveau era un lucru real. Noi am văzut credincioși practicanți care împrumută și nu întorc, promit și își rup promisiunea, se angajează să facă un lucru și își rup angajamentul, și aceasta doar prin a spune „Îmi pare rău.” Am vazut cum ajung instantaneu reci cu noi, iar aceasta pentru că am spus ceva cu care ei nu au făcut de acord din punct de vedere doctrinar, și au rămas așa, fără nici o explicație sau să încerce să se împace sau să înțeleagă. Noi îi vedem cum se execută în frică, ascunzându-se de noi; predicatorii lor au predicat împotriva noastră, fără să fi aflat ceea ce spuneam și de ce, conducându-se doar de zvonuri. Chiar și instanțele de judecată din lume cer ca să se adune probe sau dovezi necesare, să ofere un proces și oportunitate pentru ca acuzatul să se apăre. Dar nu și acești religioși! Ei se simt amenințați și atacă imediat, la fel ca vipera, fără nici un avertisment, fără provocare intenționată, căutând propriul lor beneficiu și protecție. Astfel, lor nu le pasă nici puțin de aproapele lor!
Noi nu „mergem la biserică.” Am simțit de multe ori ipocrizie religioasă a celor care merg la biserică (nu din cauză defensivă sau de vinovăție), îndreptată spre noi, pentru că noi declarăm deschis că, credem în Cristos și Îi slujim, dar nu precum o fac ei sau în modul în care ei cred că am trebui să o facem. Mulți ne-au criticat fără justificare. Mulți m-au condamnat drept un profet fals, un sectant, deși ei nu s-au întâlnit sau vorbit cu mine niciodată sau nu au auzit ce cred și ce învăț. Ei încearcă din greu să ne discrediteze, deoarece noi predicăm ceea ce ei nu au auzit niciodată sau nu doresc să audă. Ei se mândresc extrem de mult asociindu-se cu Biblia, deși sunt extrem de ignoranți referitor la aceasta. Când le subliniez pasaje cu care ei nu sunt familiari, ei refuză să asculte. Ei au câteva versete ale lor de companie și chiar nici pe acestea ei nu le folosesc, fapt demonstrat de viețile lor.
Ei vorbesc cu entuziasm despre Pavel, Petru și proorocii, precum și de Domnul, dar eu știu acest lucru: Dacă oricare dintre acei sfinți sau Domnul ar fi fost astăzi aici, în trup, acești oameni religioși ar fi primii care ar arunca cu piatra în ei. Religiosul de azi ar răstingi pe Domnul într-o clipă; o face acum. Eu vin în Numele Domnului și o fac mie. Isus a venit în afara stabilirii religioase, așa cum a făcut Pavel și ceilalți ucenici, și anume stabilirea religioasă a fost cea care i-a ucis, nu oamenii de rând, nu romanii și nu păgânii.
Religioșii au ceva să piardă – congregațiile lor, statutul lor, veniturile și slava lor; ei au putere cu și asupra oamenilor și nu sunt dispuși să renunțe la aceasta; ei au prieteni și rude, contacte de afaceri, idoli și păcatele pe care le prețuiesc mai mult decât adevărul, dreptatea, mila și pe Dumnezeu. Religioșii sunt iubitori de plăceri și de ei înșiși mai mult decât de Dumnezeu. Aceștia sunt religioșii în Numele lui Cristos, nu de dragul Lui, ci pentru ceea ce ei pot obține – chiar opusul adevăratei închinări.
Tu „mergi la biserică,” în loc să fii Biserica.
În bisericile lor, ei par că se sacrifică și că sunt altruiști, dar bisericile lor sunt doar cluburi sociale de divertisment, cu beneficii de tot felul. Deci, ce este diferit între organizațiile religioase și diverse cluburi și organizații seculare din lume? În lume, ei nu folosesc Numele Domnului, în timp ce în cercurile religioase, o fac. Religioșii iau asupra lor Numele Domnului în deșert și, astfel, beau în volum mare condamnare, adăugând păcat la păcat.
Mergeți înainte, voi, fățarnicilor; beți din plin. Credeți că puteți păcăli pe Dumnezeu? Dumnezeu este orb și prost, după toate! Sau El nu este într-adevăr acolo, nu? Tu nu prea crezi că El este sau tu nu ai îndrăzni să faci lucrurile pe care le faci sau să spui lucrurile pe care le spui. Voi pretindeți că sunteți drepți și vorbiți ca și cum sunteți umpluți de Duhul lui Dumnezeu, dar voi sunteți copiii diavolului, care minte vorbind adevăruri, care distruge comportându-se frumos, care nu folosește nimic pentru realitate.
Satana este entitatea cea mai religioasă care există pe pământ și toate bisericile sunt porțile iadului, care sunt în mod constant larg deschise pentru a atrage pe cei ignoranți, simpli, auto-neprihăniți și care se autoslujesc prin aparențe de evlavie pe care o numesc închinare. Voi „mergeți la biserică,” în loc să fiți Biserica; Îl lăudați cu buzele, în timp ce inimile voastre sunt pline de adulter și curvie. Pledați pentru a avea un timp plăcut, să aparțineți, să fiți apreciați și admirați pentru sfințenia voastră. Voi căutați cel mai bun din ambele lumi. Vă credeți elocvenți cu versetele voastre, rugăciunile publice și doctrinele, dar nu aveți nici un folos pentru neprihănirea autentică. Voi, într-adevăr, vă folosiți pentru Domnul, deși Îl și folosiți pentru tot ce se poate ieși din Numele Său.
Bastarzilor! Cum puteți scăpa de pedeapsa pe care vă așteaptă? În ignoranța și răutatea voastră, voi prigoniți pe cel neprihănit, toți cei care vorbesc și umblă în adevăr. Am o veste pentru voi. Domnul a terminat să clipească, să închidă ochii. Cu siguranță, mă veți condamna pentru limbajul și tonul pe care îl folosesc în această scriere, spunând, așa cum unii deja au spus, „El nu folosește limbajul unui copil al lui Dumnezeu,” sau, „El este plin de amărăciune,” sau, „El este critic,” și o mie de alte lucruri. Limbajul vostru evlavios prefăcut este tot ce aveți, pentru a mă condamna pentru că sunt real, atunci când vă confrunt.
Sunteți, într-adevăr, la fel ca fariseii și copiii lor!
Credeți că un creștin nu ar trebui să se mânie, cu excepția brand-ul de furie și de „indignare” pe care îl acceptați? Credeți că nu am dreptul de a fi critic? Ce se întâmplă dacă Dumnezeu mă trimite, ca unul din sfinții Săi, despre care a vorbit Iuda, să vă spun păcatele voastre, „pentru a convinge pe cei nelegiuiți de toate faptele lor nelegiuite pe care le-au făcut în chip nelegiuit și de toate cuvintele de ocară pe care păcătoșii nelegiuiți au rostit împotriva Lui”? Credeți că Domnul nu a venit încă cu sfinții Săi pentru a face acest lucru? Mai întâi așteptați sfârșitul lumii? Așteptați ca cerul să se deschidă într-un fulger magnific de lumină? Așteptați să vedeți pe Domnul personal, călare pe un cal alb literal?
„Vai de cei ce doresc „ziua Domnului”! Ce aşteptaţi voi de la ziua Domnului? Ea va fi întuneric, şi nu lumină. Veţi fi ca un om care fuge dinaintea unui leu pe care-l întâlneşte un urs şi care, când ajunge acasă, îşi reazemă mâna pe zid, şi-l muşcă un şarpe! Nu va fi oare ziua Domnului întuneric în loc de lumină? Nu va fi ea întunecoasă şi fără strălucire?” (Amos 5:18-20)
Blestemați și proști răi! Cuvinte libere? Nu. Blestemați, pentru că voi nu credeți, și proști pentru că spuneți că nu există nici un Dumnezeu, deși mărturisiți că, credeți în El și că-L cunoașteți, la fel ca și fariseii care pretindeau a fi avut pe Dumnezeu drept tatăl lor.
Isus le-a zis:
„Când se înserează, voi ziceţi: „Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roşu.” Şi dimineaţa, ziceţi: „Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roşu-posomorât.” Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi?” (Matei 16:2-3)
Sunteți, într-adevăr, la fel ca fariseii și copiii lor! Ei nu au crezut și nici voi. Copiii Iadului, care vă înmulțiți, distrugându-vă, vehement opunându-vă adevărului, în timp ce pretindeți a fi tutorii drepți ai Lui!
Oare crede cineva din aceste biserici? Dumnezeu suferă pentru poporul Său care suferă în aceste sisteme create de om în Numele Lui. Ieșiți afară! Ieșiți din mijlocul falșilor, închinătorilor la idoli, preacurvarilor și prefăcuților. Salvați-vă de mânia Domnului, care este acum revărsată asupra fățarnicilor și căilor lor. Urmați-L pe Domnul în afara orașului, dincolo de poartă și suferiți ceea ce trebuie, dar scoateți sufletele voastre din iad și moarte. Încetați să vă înșelați! Nu puteți înșela pe Dumnezeu sau să scăpați de consecințele jocurilor voastre. Chiar și acum, voi suferiți pentru acest lucru.
De ce există boală în casele voastre? De ce există dificultăți financiare, copii aflați în derivă, divorț, probleme, temeri, griji și neputințe de toate tipurile, rugăciuni fără răspuns, ceartă și răutate? De ce ar trebui să vă așteptați la altceva, atunci când celebrați sărbătorile păgâne în numele lui Cristos, supuneți copiii voștri la percepțiile și educația lumească, vă înroșiți atunci când vorbiți de Numele lui Isus în conversații de zi cu zi în afara unui context religios și chiar în interiorul vostru, și-L negați la fiecare pas ? Vorbiți despre hobby-uri, animale de companie, vreme, afaceri, familie, locuri de muncă, probleme, dureri, grădină, sport, emisiuni TV, doctrine și biserici… și lista poate continua; dar când vine vorba de Isus Cristos, Cel Unic despre care totul este vorba, Celui Căruia fiecare genunchi se va pleca și orice limbă va mărturisi că El este Domnul, Cel care a achiziționat răscumpărare cu un preț înfricoșător, tu schimbi subiectul sau îl eviți cu totul.
Faceți dreptate, nu religios.
La urma urmei, afacerile, confortul personal, viața privată și altele sunt pe primul loc, nu? Nu trebuie să pună în pericol furnizarea Furnizorului vorbind de Furnizor și ofensând pe cei prin care El furnizează! Nu, nu! Veți fi diligenți în programarea afacerilor și în a fi administratori buni a furnizării Lui, dar atunci când vine vorba să-L onorați așa precum unul trebuie, ca, de exemplu, să întâlniți un frate în Domnul pentru a vorbi despre aspectele cu care el se confruntă și pentru care ești oarecum responsabil, păi bine, aceasta este altă treabă.
Nu este atât de mult despre faptul de a ieși din teatrele de ipocrizie, ci mai degrabă este vorba ca să le lași să iasă din tine; ambele trebuie făcute; una merge mână în mână cu cealaltă și o încurajează pe cealaltă. Faceți dreptate, nu religios. La naiba cu serviciile bisericești și orele de închinare și laudă!
„Eu urăsc, dispreţuiesc sărbătorile voastre şi nu pot să vă sufăr adunările de sărbătoare! Când Îmi aduceţi arderi de tot şi daruri de mâncare, n-am nicio plăcere de ele; şi viţeii îngrăşaţi pe care-i aduceţi ca jertfe de mulţumire, nici nu Mă uit la ei. Depărtează de Mine vuietul cântecelor tale; nu pot asculta sunetul lăutelor tale! Ci dreptatea să curgă ca o apă curgătoare, şi neprihănirea, ca un pârâu care nu seacă niciodată!” (Amos 5:21-24)
Acestea sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu, deoarece acestea sunt false, iar, în inima ta, tu omori fratele tău prin faptul că nu ești responsabil față de el, prin faptul că îl ignori, nesupunându-te lui și altora, la justiție, la cost, dacă este necesar, și este necesar.
Mulți primesc duhuri false și cred că au primit Duhul lui Dumnezeu.
Ieșiți din desfrânare și Dumnezeu le va scoate din voi. Pocăiți-vă și credeți. Slăviți pe Dumnezeu, căutând slava Lui, și nu a altora sau a ta. Faceți dreptate; supuneți-vă calea spre El în realitate; luați-vă crucea; lăsați-vă firea; smeriți-vă; rugați-vă în serios; căutați Fața Lui; abateți-vă de la căile voastre rele, și, într-adevăr, El vă va da acea viață din belșug pe care El a promis-o. Cuvântul Lui este bun. El va auzi, ierta și vindeca întreaga ta sferă de existență, El nu va neglija nimic.
„Ţi s-a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” (Mica 6:8)
Mulți dintre cei care nu sunt în sistemele bisericești, nu sunt mai bine. Aceștia sunt păcăliți de sistemele bisericești din cadrul acestora, prin doctrine false – de învățăturile diavolilor pe care ei le cred a fi adevărate. Multe dintre doctrinele în care cred sunt minciuni, preparate diabolice pentru a înșela, a lega și a distruge frumos. (Citește Doctrine Diabolice.) Mulți primesc duhuri false și cred că au primit Duhul lui Dumnezeu.
Am fost sarcastic? Da! Nu pot să-mi cer scuze pentru asta. Ai prefera ca Dumnezeu să te distrugă așa cum a făcut-o cu cei din vremea lui Noe sau a lui Lot? Și cum e să fii acid? Ce zici de Anania și Safira (Fapte 5)? „Rușine lui Dumnezeu! Asta nu este dragoste acum, nu? El n-ar face asta!” Gândiți-vă din nou, oameni. El nu s-a schimbat!
Ne-am dus o dată la o slujbă bisericească pentru a încerca să ajungem la unii oameni pe care îi cunoșteam. A fost oribil! A fost într-o clădire mică și erau doar patru familii prezente, inclusiv a pastorului, în afară de a noastră. Ei au amplificat muzica în boxe de dimensiuni mari, iar sunetul a fost asurzitor. Copiii își închideau urechile, iar unul s-a plâns de dureri de cap. Pentru a controla sunetul, ei au tencuit ouă plate pe tavan și pereți. Când dai muzica până la asurzit și decorezi până la amortizare, rezultatul este asurzitor și izolat! Dar ei au demonstrat bucuria și viața dumnezeului și a bisericii lor!
Închinarea lor nu a fost a lui Dumnezeu, în cel mai bun caz.
O femeie bocea, ca o femeie araboaică din Orientul Mijlociu. Predicatorul era într-un costum din 3 piese, a efectuat slujba și a predicat, soția lui aplauda cu „Predică, continuă, predicatorule!” Nou-veniții ar fi trebuit să fie copleșiți sau, cel puțin, impresionați de spiritul locului. Oare nu este la fel cum sunt profeții lui Baal care încearcă să obțină urechea lui Dumnezeu prin convulsii, sărituri și făcând o rachetă? După slujbă, discuția despre Dumnezeu a fost oprită ca un comutator de lumină, ca și cum ar spune: „Noi suntem și oameni reali; știm că nu ați fi putut spune aceasta conducându-vă de modul în care ne-am prezentat, dar nu vom pierde nici un moment să dovedim aceasta.” Ei se angajase în conversații strict lumești. Nu pot spune exact de ce au făcut-o, dar au făcut-o. După mulți ani, am înțeles că ei au vrut să evite orice discuție semnificativă sau să examineze cele pe care tocmai discutase. Discuțiile lumești erau folosite pentru a acoperi întunericul de orice lumină care l-ar expune.
Acest lucru îl știu: închinarea lor nu fost a lui Dumnezeu,în cel mai bun caz. Totul a fost spectacol, pretenție și divertisment. Și să se audă „Oohh, Isuuuuuseeee!”, repetitiv. Ce oribil! Dacă Isus stătea acolo, acesta este modul în care ei ar acționa față de El? Aceasta este echivalent vomelor în fața Lui! Ce jignitor! Cât de dezgustător! Cât de întristat este El când ei se închină dumnezeilor lor și se comportă așa în Numele Lui și învăță pe alții să facă acest lucru! Închinători a lui Baal sunt ceea ce sunt, cu adevărat. Ei, cu toate acestea, cred că sunt singurii închinătorii adevărați ai lui Dumnezeu din oraș.
Acum, un scenariu satiric (spre deosebire de farsa tocmai ce am descris-o):
Pogorârea Duhului Sfânt este la doar câteva zile distanță. Petru lucrează la predica lui pentru acest mare eveniment. El scurge din salariul slujitorului pentru costul tuturor condeiurilor și hârtiilor de pergament. Urna sa de gunoi e plină cu hârtie mototolită încercând din nou și din nou să scrie predica cum trebuie. Nu trebuie să încurce nimic! Iacov și ceilalți sunt pe drumuri de dimineața devreme până noaptea târziu, împărțind pliante, invitând pe toți la marea reuniune. Pliantul conține un mesaj, ceva de genul:
„De la: Sfântul Iacov Biserica Harului Unit Gratuit Penticostal Peterian Baptist Evanghelică Reformată Fundamentală a Fraților în Duh Comunitar din toată lumea a Bisericii Sfinților de Azi ale Sfintei Treimi.
Noi cordial vă invităm la slujba noastră penticostală, în această duminică, la ora 11:00 fix, care va avea loc la noua noastră minune arhitecturală a bisericii de la intersecția dintre strada principală și autostradă. Aceasta are cea mai mare clopotniță cu o cruce din neon deasupra. Nu puteți să încurcați! Semnul trebuie să vă ia și ochii. Aceasta este o zi a semnelor, nu-i așa? Și aceste semne pot fi și niște minuni. (Oricine dorește să doneze pentru semn, este binevenit să facă acest lucru. Noi nu putem face aceasta fără ajutorul vostru!)
Predicatorul va fi binecunoscutul Rev. Dr. Episcopul Chifa Simon „Petru” Pescarul de Oameni, Licențiat, Magistru, Doctor, cunoscut în turma sa cu numele „Pastorul Petru.” El a absolvit cu onoruri Seminarul Ghețimani de la Golgota, după ce a călătorit în misiune timp de peste 3 ani. El a fost în top 12 din cei peste 500 aleși pentru a fi orânduiți în cadrul unei ceremonii colorate nu cu mult timp în urmă, pe o plajă, după care a răspuns corect la trei întrebări dificile și cruciale. El va predica probleme de mare importanță pentru cineva și pentru toți, pe lucrurile pe care le-ați făcut și implicațiile acestora. Veți auzi predică unsă, muzică unsă și mărturiile multor oameni! Slujba va fi plăcută, provocătoare, înălțătoare, interesantă și relevantă. Veți fi făcut să vă simțiți foarte bineveniți.
Harpistul Davidic va performa un concert de grație cu alți harpiști unși. Vă veți bucura de un cor uriaș de 500 de voci frumoase cântând imnuri vechi și contemporane, consolidată de tehnologia acustică și lumini de calitate înaltă, care vă va lua respirația. Cafea și sandwich-uri vor fi servite după slujbă. Copiii dumneavoastră vor beneficia de facilități de creșă. Aduceți un prieten. După slujbe și masa de prânz, vom efectua un Workshop de Vindecare și Daruri ale Duhului Sfânt, pentru toți cei interesați, de către învățători motivaționali creștini de înalt profil. Pentru mai multe detalii, sunați ….”
Turnând peste comentariile sale biblice, Rev. Dr. Episcop Petru se bazează pe amintirile sale de studii anterioare și experiențe, asigurându-se atent că va aplica toate principiile de predicare pe care le-a învățat de la Isus. Această predică este foarte importantă. Mulți depind de ea. (Și nu uita de importanța mesajului!) Ei au cheltuit sute de dinari pentru reclamă și publicitate. Orchestra costă mii; ei înregistrează vedete în muzica evanghelică. Vestimentația corului ia o mușcătură mare din buget. Învățătorii din atelier/workshop, de asemenea, vor trebui să fie plătiți. Ei, cu toate acestea, au ridicat bani prin bazaruri, spălări de trăsură, cine de chipsuri, vânzări de artizanat și literatură creștină.
Ei au, cu siguranță, publicitate, chiar dacă este negativă. Ei au creat o mulțime de controverse în ultimul timp, chiar fiind etichetați drept o sectă. Dar ei sunt cunoscuți. Cu greu trece o zi ca ei să nu fie pe prima pagină. Acest lucru îl deranjează pe Episcopul Petru și pe alți câțiva. Ei simt că este foarte important ca să aibă respect și o bună reputație în rândul poporului, în special cu autoritățile. Ei abia au înregistrat biserica lor la guvernul roman pentru a fi scutiți de taxe, cu aprobarea lui Irod, obținând cât mai mult sprijin posibil din partea păgânilor, financiar și de altă natură, pentru a ajunge la ei și a-i salva. Având nevoie de cooperarea și bunăvoința lor, este o situație destul de delicată. Nimeni, dar nimeni, nu poate acuza vreodată de moleșeală pe Rev. Dr. Episcop Petru!
Petrecând ore în șir pentru a practica predica, față în față cu oglindă, lustruind fiecare gest și marcând fiecare expresie facială și pe deplin testând vocea sa în pustie, el vrea să obțină lucrurile doar drept. El chiar a realizat și un sondaj în Ierusalim și împrejurimi pentru a afla ce ar dori oamenii care i-ar aduce la biserică. Nu e de mirare că Isus l-a ales! El nu este un nepriceput. El are tot de ce este nevoie pentru a fi un campion pentru Domnul, omul lui Dumnezeu de azi. Fără îndoială, Isus a fost un judecător bun de caracter și Rev. Dr. Episcop Petru o dovedește foarte faimos.
Ziua Cincizecimii a mers destul de bine. Vremea a fost frumoasă, iar serviciul a mers ca ceasul. Totul a început exact la unsprezece și s-a încheiat la fix după prânz. Oamenii nu au avut nici o problemă să stea timp de o oră, deoarece slujba a fost menținută în mișcare dreaptă, împreună cu numerele speciale, o satiră scurtă sărată, cu un pic de umor, o scurtă predică și așa mai departe. Andrei a analizat direcția corului și a fost destul de impresionat de tehnica sa unică. Totul a fost perfect organizat în așa fel încât să nu provoace nici o întrerupere sau nemulțumire. Dumnezeu cu siguranță S-a dovedit a fi un Dumnezeu al ordinii aici!
Participarea a fost foarte bună. Colectarea ar fi putut fi mai bună, dar apostolii au fost recunoscători. Trei mii de membri s-au alăturat. Oamenii au fost destul de încântați de Dr. Episcop Petru. Strângându-i mâna la ieșire, ei nu au ezitat să-i spună cât de mult le-a placut predica. „Scurtă și dulce” – ca rezumat.
Totuși, era unul care nu a fost foarte mulțumit. El a auzit că, probabil, ar putea fi vindecat acolo. Rev. Dr. Episcop Petru l-a invitat să vină la slujba de seară, unde a fost planificat ca publicul larg să audă despre vindecare și daruri.
Mulți s-au minunat de clădirea bisericii, așa cum s-a promis. A fost angajat un arhitect celebru, cineva care a avut o reputație bună în structurile publice creative, de aceea bogăția și gusturile sfinților lui Dumnezeu erau evidente: vitraliile, finisaj din stejar, uși din stejar, stranele din stejar, podele din stejar, covoare fine, candelabre de măiestrie desăvârșită și altele. Isus ar fi fost mândru! I-ar fi plăcut să fie Primul care ar fi folosit frumosul amvon din stejar și să livreze prima predică într-o clădire magnifică, construită în onoarea Lui. Poate că, atunci când El va fi revenit…
Blasfemie? Mai mult ca sigur! Cu toate acestea, nu sunt eu acela care hulesc. Eu doar țin oglinda căilor și gândurilor hulitoare a oamenilor de pretutindeni care efectuează lucrări religioase în Numele Domnului Isus Cristos. În cazul în care cititorul nu vede urâciunea pustiirii expuse în aceste pagini, el sau ea este în necaz adevărat, probabil astfel fără speranță. Unii oameni sunt vasele echipate pentru distrugere. Alții, care au fost orbi, pot încă plânge către Domnul pentru vedere și eliberare, pentru că Domnul alege El vasele de onoare.
Spuneți-mi, oameni, unde este crucea?
Formă, formă, formă! Impresii! Jocuri! Ipocrizie! Deci, chiar vă puteți bucura de slujbele bisericești. Ajungeți la lacrimi, spuneți. Sunteți hrăniți, spuneți. Hrăniți cu ce? Vă voi spune. Cu gunoiul din grajd. Gunoiul din grajd cu strat de zahăr alb și monosodium glutamat în calitate de aromă. Sunteți hrăniți cu minciuni, lingușiri, jumătăți de adevăruri, simpatie, milă și încurajare în irealitatea voastră, cu egourile voastre mângâiate și conștiințele voastre înrobite. Aveți atenția pe care o solicitați ca niște copii mici; vă face să aparțineți, să vă simțiți utili, importanți și necesari. Mama curvelor, Taina Babilonului, vă are în pat cu ea și vă place, dar știți sau nu suspectați deloc, că este pentru viața voastră, nu să vi se acorde, dar să vi se ia? „Trăiți!”, spune ea, „Este modul în care Domnul există și modul în care El vrea să fie.”
Spuneți-mi, oameni, unde este crucea? Unde este persecuția, suferința, ura tuturor oamenilor de dragul Lui, renunțarea la toate lucrurile, lepădarea de sine, toate din care Domnul a promis că va veni pentru cei care L-au urmat? Este scris, „Toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi.”
Știți care este adevărul? Vă voi spune. Este identificare totală cu Isus Cristos aici pe pământ, acum, peste tot; în faptă, nu numai în cuvânt; în umblare, nu numai în discuție; în termeni practici, de zi cu zi, și nu în teorie.
Adevăratul Domnul Isus Cristos este diferit.
Creștinismul contrafăcut este așa: „Eu cred în legile lui Dumnezeu. Eu cred că, dacă voi accepta pe Isus ca Mântuitor, și voi fi prietenos cu oamenii, ei vor păstra legile spre mine. Dumnezeu mă va iubi pentru ca totul să meargă în modul meu. Eu voi fi iubit, voi fi binecuvântat, voi fi apreciat, voi fi important, voi avea prieteni, eu voi avea, eu, eu, eu, eu și să nu îndrăznești să mă judeci! Să nu îndrăznești să spui lucruri negative în adresa mea și să mă pui sub condamnare. Eu invoc sângele! Am să te mustru, Satana! Tu ar trebui să iubești, nu să mă judeci!”
Creștinismul contrafăcut așteaptă de la alții chiar lucrul pe care Dumnezeu îl așteaptă de la un creștin. El așteaptă beneficiile și evitarea costurilor. El trăiește pentru satisfacere și exaltare, pentru glorie și onoare, recunoaștere și plăcere, conservarea firii, mai degrabă decât mântuirea sufletului. Oameni, firea nu a fost menită să fie mântuită și răsfățată. Aceasta a fost menită să fie răstignită. „Eu” trebuie să plece. Cristos trebuie să trăiască.
Dar nu „Cristosul” cu care ai făcut cunoștință. Nu! Adevăratul Domnul Isus Cristos este diferit. Drumul Lui nu este un mod de emoție, pasiune sau de sentimente bune. Acesta nu este un mod de religiozitate, ci de fapte grele, dar și realitatea glorioasă. Nu există niciun fapt mai greu decât acela că El a murit de o moarte oribilă pentru păcatele noastre. Noi trebuie să-L urmăm acolo unde este El, pentru a folosi mântuirea prețioasă prin credință. El a făcut totul pentru noi, da, dar tu ai greșit. Nu este totul terminat. Pocăiți-vă, credeți și urmați.
Ieșiți afară din căile voastre religioase false!
În a doua sa epistolă, Ioan subliniază adevărul cu iubirea. El menționează umblarea în adevăr în mod repetat. El menționează mulți înșelători care au fost și sunt, deja prezenți; cei care predică, dar care nu umblă. Isus a spus fariseilor: „Fă așa cum ei spun, dar nu așa cum ei o fac.” Învățătura lui Cristos impune păzirea poruncilor Lui (aplicarea legii asupra noastră) prin a face dreptate față de aproapele nostru; nu în cuvinte, așa precum spune Iacov, ci cu fapta, nu în sentimente sau zâmbete sau gesturi ieftine care nu au într-adevăr nici o substanță sau vreun cost, dar în termeni reali, definitivi, de zi cu zi.„ Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta are pe Tatăl şi pe Fiul.”…și, astfel, Isus vine în trup! Aceasta este Venirea Lui!
Dacă cititorul ține la viață, atunci ia aminte la următoarele cuvinte: „Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!” Dacă stai în compania unor astfel de oameni, îi îmbrățișezi sau ai părtășie cu astfel de oameni, atunci onorezi faptele lor rele și ești complice cu ei în faptele lor. La naiba cu „religia străveche.” Obține vin nou; pune-l în burdufuri noi sau mori. Ieși afară din căile tale religioase false! Ieși afară! Ieși afară! Prin slujirea de sine, vei muri. Supunându-te lui Domnul Isus Cristos și ascultându-L împotriva propriei voințe și a plăcerilor tale, tu trăiești. Nu este ușor, dar este atât de simplu
„Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!” (Apocalipsa 18:4)
Victor Haficiuc