Chinese – English – French – Romanian – Russian – Spanish
Scriptura spune că păcatele trebuie mărturisite unul altuia, oamenilor lui Dumnezeu, și mai ales celor împotriva cărora s-a greșit. Acestea sunt câteva dintre cerințele de bază a căii cu Dumnezeu:
Pocăiește-te. Întoarce-te de la orice păcat. Prima poruncă în evanghelii este, “Pocăiți-vă.” Recunoaște fiecare păcat și mărturisește-l, fie că e vorba de comiterea unui păcat, de omiterea unei acțiuni, un păcat de atitudine, cuvânt, faptă, dorință sau gând.
Restituirea trebuie să fie făcută în întregime până la satisfacerea rezonabilă a celui nedreptățit. Scuzele nu sunt suficiente, în cele mai multe cazuri. Ce faci cu pierderea bunurilor lor, liniștea minții, libertății sau bunăstarea generală? Prin Lege, Dumnezeu a poruncit ca, în unele cazuri, de patru ori mai mare ar trebui să fie returnarea în calitate de compensație. Cu cât mai sus de legile oamenilor sunt Legile lui Dumnezeu! Dacă speri să îl primești pe Dumnezeu, mai bine te-ai pregăti pentru Legile Sale sfinte.
Mărturisește. Nu este de ajuns să-I șoptești lui Dumnezeu. În cazul în care păcatele tale au fost publice, atunci pocăința și mărturisirea ar trebui să fie publice. Dacă ai jenat, în mod nejustificat, pe cineva în public, fără motiv, trebuie să faci dreptate, la fel, în mod public, și în mod voluntar. Mărturisește păcatele unui om al lui Dumnezeu, așa cum oamenii mărturiseau păcatele lor lui Ioan Botezătorul sau persoanelor corespunzătoare. Dacă ai ascuns adulterul în inima ta de la soția ta, trebuie să-i mărturisești ei – în special – aceasta.
Mărturisirea păcatelor trebuie să fie întotdeauna specifică – nimic din toate acestea – “am fost necinstit” etc. Cum ai fost necinstit, de ce, cu cine, în ce, când și unde? Fii serios, fii drept. Tu nu vei înșela pe Dumnezeu; nu poți satisface un Dumnezeu Perfect și Sfânt cu o jumătate de inimă sau ipocrizie. Tu doar Îl vei dezgusta și, eventual, vei aduce mânia Lui peste tine, decât binele.
Pentru a afla mai mult despre primirea curățirii Domnului prin mărturisirea păcatelor, citește Apa Sfântă.
Mă adresez acum acelor neînțelegeri și raționamente eronate cu privire la acest subiect important – mărturisirea păcatelor.
Aceia dintre voi care mărturisesc pe Cristos și care vor avea pacea și bucuria lui Dumnezeu cu adevărat, trebuie să vină complet înaintea lui Dumnezeu și înaintea aproapelui vostru, fie că acesta din urmă știe sau nu că ați greșit, și, uneori, chiar dacă ei nu au fost implicați. Dacă ați greșit împotriva cuiva, și aveți posibilitatea de a repara greșeala cu el, atunci aveți toată obligația prevăzută de Dumnezeu să faceți acest lucru. Așa cum îi tratezi pe frații și surorile Lui și pe aproapele tău, tot astfel Îl tratezi și pe El.
Mulți folosesc acest verset pentru a evita recunoașterea vinei și a păcatului împotriva cuiva:
“Căci îmi cunosc bine fărădelegile, şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea. Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta şi fără vină în judecata Ta.” (Psalmi 51:3-4)
Ei susțin, “Am păcătuit doar împotriva lui Dumnezeu. Nu trebuie să mărturisesc nimănui, ci numai Lui.” Ce mai pocăință este aceasta! Un verset de mai departe spune:
“Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă! Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.” (Psalmul 51:12-13)
De ce preferi să ascunzi ceea ce ai făcut? Este vorba de mândrie? Este vorba că vrei să scapi de consecințele meritate ale acțiunilor tale? Spune-mi, prietene, cum vei învăța pe cei care sunt fărădelege calea lui Dumnezeu, dacă refuzi să faci lucrurile drepte cu alții, în mod direct și personal, fie că este vorba de credincioși sau necredincioși, familie sau străini, fie că sunt ei vinovați sau nevinovați față de tine?
Cum vei face lucrurile drepte fără să spui “Îmi pare rău”? Cum vei face lucrurile drepte fără restituire? Adu roadele pentru a demonstra adevărata pocăință. Hai să punem toate vorbele și pretențile deoparte. Dumnezeu urăște aceasta! Mă auzi? El urăște! Aceasta este ipocrizie. Nu, tu trebuie să vii și să spui totul.
Și nu lăsa ca timpul îndelungat ce a trecut să te oprească. Nu contează dacă a fost ieri sau cu un deceniu în urmă. O scuză mult-așteptată sau o restituire poate aduce mult ajutor și bucurie pentru cei nedreptățiți, sau poate aduce o închidere a problemei.
Cunosc o femeie măritată care a mers pe internet și a întâlnit cu un alt bărbat. În curând, ea și-a părăsit soțul și copiii, care au fost toți dintr-o dată devastați. Ce familie tristă era atunci aceasta! S-a măritat cu acel om și, în timp, s-a implicat în politică.
Politicienii au strategii, după cum știți, și de multe ori găsesc câte o “biserică acasă”, lucru care a făcut și această femeie, a mers la o biserică evanghelică locală (despre care Domnul mi-a spus că e o “întâlnire a vrăjitoarelor”). La urma urmei, unul trebuie să dea impresii bune și să le facă pe plac oamenilor pentru a obține voturile lor. În plus, se pot face contacte.
Deci, ce a făcut ea? Ea L-a “chemat pe Isus în inima ei”, și dintr-o dată ea a fost “iertată pentru toate faptele sale din trecut.” Acum, că lucrurile erau “drepte cu Dumnezeu,” ea era liberă să-și continue viața ca o păcătoasă pentru că “Dumnezeu a iertat-o!”
Nici o pocăință, nici o restituire, iar acum părea că totul e bine. Între timp, partenerul ei cu care comisese adulter ajunge să păstreze răsplata nelegiuirii, în loc să fie omorât cu pietre, și ea îi lasă pe fostul ei soț și copii în durerea lor, pe când și ea ar fi trebuit să fie omorâtă cu pietre, potrivit lui Dumnezeu.
Este acesta modul în care lucrurile se întâmplă? Poate cu păcătoșii și ipocriții și mincinoșii și hoții și criminalii și curvele și curvarii și preacurvarii, dar nu cu sfinții și îngerii și cu Dumnezeu. Nu, nu, nu. Să nu crezi nici pentru un moment, că poți mărturisi păcatele lui Dumnezeu și să nu te pocăiești în mod activ de ele. Să nu crezi nici pentru o clipă că trecutul este trecut, dacă există în prezent ceva ce se poate face pentru a repara sau inversa răul cauzat de tine. Cu această abordare, tu doar inviți mânia lui Dumnezeu asupra ta.
Încearcă să faci mărturii vecinului tău în timp ce porți un ceas de mână pe care l-ai furat de la el. Dacă am furat 1.000 de dolari de la vecinul meu, fie că știe el despre aceasta sau nu, sunt eu oare corect dacă nu le rambursez? Și dacă el nu știe că i-am furat, sunt eu oare liber? Cu greu! Aceștia erau ai lui – dă-i înapoi, Domnul cu siguranță te va face să înapoiezi ceea ce ai furat.
Orice nu ai reține ca fiind legal străin este blestemat și tu și casa ta cu aceasta.
Acum, și ce dacă mă duc la fratele sau la vecinul meu cu intenția de restaurare și pretind că-i dau un cadou, fără vreo explicație, cu excepția, poate, a unei false, precum, “Eu te apreciez” sau, “Am simțit îndemnat să-ți dau asta”? Chiar crezi că Dumnezeu va aproba pretenția ta, nemaivorbind de pretinsa ta virtute?
Sau, ce ar fi dacă aș lăsa în secret banii pe masa lui sau să-i strecor în buzunar sau în geanta lui fără vreo explicație? În timp ce, uneori, aceasta s-ar putea să funcționeze, Dumnezeu nu lucrează, în general, în acest fel. El vrea ca tu să te bucuri de onestitate și să fii liber strigând de pe acoperișuri; nu numai spre binele tău, ci pentru binele altora, care vor vedea faptele tale bune și Îl vor slăvi pe Dumnezeu. Îl jefuiești pe El de glorie atunci când reții ceva.
Motivul adevărat pentru care tu returnezi banii este pentru că ai făcut rău, și trebuie să mărturisești că ești un păcătos, și nu un filantrop. Făcând aceasta pe ascuns, nu te va face drept cu Dumnezeu. Aceasta nu are nimic de-a face cu a fi bun sau apreciativ sau mărinimos. Prefăcându-te, tu adaugi păcat la păcat și furia lui Dumnezeu.
Și adăugând Numele Lui în joc, faci și mai mult același lucru, deoarece tu ești de vină.
Da, prietene, asta este ceea ce El vrea. Să recunoaștem – dacă nu ești deschis și sincer, nu ești liber. Crucea nu a avut libertatea de a face lucru ei necesar.
Va avea un om mort nevoie să ascundă ceva și în continuare? Nimic nu poate fi scutit, nici un lucru. Tu trebuie să mori pentru a avea acces la Dumnezeu, numai atunci vei fi liber și, într-adevăr, liber.
Cineva poate crede că este dur din partea mea să vorbesc în acest fel, dar aceasta este Legea lui Dumnezeu, nu a mea, ce poruncește pedeapsa cu moartea pentru adulter și pentru multe alte păcate. Ideea își are originea cu Dumnezeu – citește aceasta în Biblia ta. Mai mult, El este Acela care cheamă la pocăință și restituire.
Puteți cita povestirea din capitolul 8 după Ioan, referitor la femeia prinsă în adulter pentru a respinge presupusa neiertare și legalismul meu, dar ține minte faptul că Isus a chemat-o să meargă și să nu mai păcătuiască. Dacă ea a rămas cu un partener ilegal, ar fi întâlnit ea această cerință?
Eu vă spun acest lucru: În timp ce mulți mărturisesc pe Isus Cristos ca Mântuitorul lor și au un “Cristos”, care ar lăsa-o să continue să ruleze, Cristosul pe care eu Îl cunosc spune: “Dacă vei continua în păcatul tău, meriți pedeapsa scrisă, și nu te voi salva data viitoare.” Acesta este Adevăratul Isus Cristos. Contrazice aceasta și eu îți pot spune doar că tu ai un diavol în locul “Cristosului” tău. Pocăința este extrem de importantă.
Vrei dovada din Scriptură? Încearcă aceasta:
Luca 13:1-5
(1) În vremea aceea au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.
(2) „Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni, pentru că au păţit astfel?
(3) Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.
(4) Sau acei optsprezece inşi, peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim?
(5) Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”
Tu spui: “Oh, dar aceasta a fost înainte ca Domnul să fi murit pe cruce pentru a plăti pentru păcatele noastre”? Atunci să mergem dincolo de cruce, la scurt timp după învierea Sa:
Faptele Apostolilor 5:1-11
(1) Dar un om, numit Anania, a vândut o moşioară, cu nevasta sa Safira,
(2) şi a oprit o parte din preţ, cu ştirea nevestei lui; apoi a adus partea cealaltă şi a pus-o la picioarele apostolilor.
(3) Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?
(4) Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.”
(5) Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos şi şi-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toţi cei ce ascultau aceste lucruri.
(6) Flăcăii s-au sculat, l-au învelit, l-au scos afară şi l-au îngropat.
(7) Cam după trei ceasuri, a intrat şi nevasta sa, fără să ştie ce se întâmplase.
(8) Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât aţi vândut moşioara?” „Da”, a răspuns ea, „cu atâta.”
(9) Atunci Petru i-a zis: „Cum de v-aţi înţeles între voi să ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor lua şi pe tine.”
(10) Ea a căzut îndată la picioarele lui şi şi-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară şi au îngropat-o lângă bărbatul ei.
(11) O mare frică a cuprins toată adunarea şi pe toţi cei ce au auzit aceste lucruri.
Ani mai târziu, avem, mai mult, aceeași:
Apocalipsa 2:19-23
(19) „Ştiu faptele tale, dragostea ta, credinţa ta, slujba ta, răbdarea ta şi faptele tale de pe urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi.
(20) Dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Izabela, femeia aceea care se zice prorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie şi să mănânce din lucrurile jertfite idolilor.
(21) I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei!
(22)Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; şi celor ce preacurvesc cu ea am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.
(23) Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate bisericile vor cunoaşte că „Eu sunt Cel ce cercetez rărunchii şi inima”; şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.
Ce a spus Zacheu când adevărata mântuire a venit în casa lui? Aici este:
“Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.” Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam.” (Luca 19:8-9)
Iată aceasta este pocăința – cea adevărată! Îmi place povestirea aceasta! Citește-o și vei fi pătruns de realitatea bucuriei a mântuirii autentice! Eu văd acest om mic sărind de bucurie, deoarece lanțurile lui au dispărut – lanțuri de înșelăciune, necinste, muncă grea, vinovăție și lăcomie! Credința a invadat sufletul său, l-a eliberat din închisoarea lui, și el a fost liber, liber, liber! Aleluia! Binecuvântatul Zacheu! Un fiu adevărat al credinței, un fiu al lui Avraam!
Și ce mărturie pentru a lumina calea și să încurajeze și emoționeze inimile multora care vor veni!
Iacov spune:
“Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:16)
Și ce făceau oamenii atunci când calea Domnului era pregătită de Ioan? Ei își mărturiseau păcatele!
“Tot ţinutul Iudeii şi toţi locuitorii Ierusalimului au început să iasă la el; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.” (Marcu 1:5)
Deci, ți-e frică de repercusiuni. Sunt oare acestea mai mari decât Dumnezeu? Oare nu va avea El grijă de tot atunci când îți cere să faci ceea ce trebuie? Mai mult ca sigur așa Va face!
Gândește-te: De ce oare El îți cere să faci ceea ce trebuie? Ca să pierzi și să fii blestemat, sau astfel încât să obții și să fii binecuvântat? Ce s-a întâmplat cu Zacheu? Cum crezi că s-a descurcat după aceea? Mântuirea a venit la el și în casa lui! Binecuvântat să fie Numele Domnului!
Onestitatea, mărturisirea și restituirea aduc vindecare atât pentru autorul faptei, cât și pentru victimă. Aceasta nu este doar o chestiune de returnare a bunurilor.
Știi ce trebuie să faci în legătură cu mărturisirea? Dacă nu, ia legătura cu noi și, cu voia lui Dumnezeu, vă vom da sfatul Domnului.
Victor Haficiuc
Ce Este Mărturisirea?
Ce trebuie să știți despre mărturisire – ceea ce este aceasta, de ce ai nevoie de ea, cum funcționează, și unde te aduce. Viață și pace îi așteaptă pe cei care își părăsesc într-adevăr păcatele și sunt curățați de orice nelegiuire.